luni, 25 octombrie 2010

La revedere.

Nu mai merita nici un efort.
Am încheiat o perioada lunga a vieţi mele. Cred că a fost deajuns.
Am constatat că eu am totuşi, şi multe calităţi.
Uneori ma enervez si cred că sunt prea buna ca sa aştept atata.
L-am adorat, pur şi simplu. Cred ca-l şi iubesc. Dar o sa-mi treaca. Totuşi sunt prea tânăra.
Mai am timp.
Era prea monoton. Vreau să traiesc viaţa asta, din plin.
Nu sa aştept sa-mi pica ceva din cer.
Nu sunt genul.
Şi nu mai suport că nu vrea sa vorbeasca, nu are chef sa-mi spuna ce are de spus. E nehotărăt.
Spune că ma iubeşte. Nu pot sa-l cred.
Am auzit de multe ori povestea asta.
La revedere!

2 comentarii:

  1. Acum , nu stiu daca trebuie sa astepti. Tot ce stiu e ca, nu il vei putea uita doar daca nu apare cineva cu o influenta mult mai puternica decat a avut-o el asupra ta. De abia atunci il vei uita.Si nici attunci complet pentru ca ai lasat sa iti patrunda adanc in suflet si in viata. Tot iti aminteste acum de el.
    Si cred ca odata vei reusi sa scapi de asta. Daca tot vrei .:D

    >:D<

    RăspundețiȘtergere
  2. Xenia,
    dar a aparut si o sa-l uit!
    Promit.

    RăspundețiȘtergere