vineri, 19 august 2011

"I was cryin' just to get you, now I'm dyin', 'coz I let you"

Şi cea mai buna prietena mea zice: Orice e în regula şi e ok, numai să nu ai regrete.
Şi n-am ştiut, până nu-l pierdusem. Dar cum se întampla? Doamne, iarta-mă, dar dacă iubeşti, n-ai cum sa-ţi pierzi şansa.
Din pacate, pare se că e posibil. HEI! Traim în realitate, secolul XXI, nu trăim în filme.
Nu întotdeauna, şi nu fiecare poveste are un sfârşit fericit, cu lacrimile care curg de fericire.
Căteodata ne sacrificăm, trăim cu o dragoste pura, care se naşte în noi, se dezvolta.. dar asta nu înseamna că neaparat vom trăi pănă la adânci bătrăneţe cu persoana iubita.


luni, 15 august 2011

Albastrul nemarginit, aproape transparent

M-am intalnit cu cineva azi si imi zice: "Toti credeti ca noi 2 sunteti impreuna, dar nu este adevarat"
Ghici de cine mi-am adus aminte? Adica, ce sa-mi aduc aminte ca deja toata ziua la persoana respectiva imi sta gandul.
Toti ma intreaba: de cand sunteti impreuna? Sau mi se spune: dar aratati minunat impreuna.
Heh, da. Nu, nu suntem impreuna (as zice "inca", dar nu vreau sa fiu cinica) chiar daca am inceput, uite, pentru prima data in viata mea sa iubesc. Ma gandesc, cand eram mai mica, aveam "crushs", dar dupa sosirea lui in viata mea, totul s-a schimbat. Deodata m-am schimbat, dupa venirea lui in orasul meu, cand mi-a aratat cat tine la mine, m-am deschis total. Si asa, 2 indragostiti, care erau speriati de cine stie ce chestii, mergeau inainte, prin viata. Dar tot timpul impreuna.
Ce momente... Dupa am incetat sa cred ca Domnul inca mai simte ceva. O chema Claudia, si de atunci am inceput sa urasc numele ala. Pur si simplu, din motivul ca prietena lui se chema asa.
Ca nebuna am luptat pentru Delta Dunarii, unde mergeati cu olimpiada. Si ajunsesem si acolo, pentru tine. Zilele petrecute langa tine, erau niste momente speciale. Imi venea sa plang de fiecare data cand ma duceam in pat si recapitulam tot ce s-a intamplat in timpul zilei.
"Si.. cum ramane cu Clau? te-a mai sunat?" Am indraznit sa intreb, chiar daca eram foarte nervoasa.
"Cred.. cred ca e gata." Spusese el, neputand sa ma priveasca in ochii.
Cand mi-a atins mana, credeam ca e ceva divin. Si se auzea melodia... "Nothing else matters"
Si am renuntat la prietenia noastra, de cateva ori. Caci simteam altceva.
E mai rau decat in telenovele. "Nu pot sa te las asa, caci m-am obisnuit cu tine, rau de tot. Nu mai pot asa"
Si plangeam inainte de revelion, mi-am promis ca in anul nou intru fara tine. Fara chinuri, de ce sa ne prefacem? Nu mai suntem copii de 13 ani. Stiim ce dorim.
Si ne-am impacat. Ce caracter am eu, daca nu m-am tinut de promisiune?
In aprilie am petrecut, din nou, cateva zile unul langa celelat. A fost minunat.
Gandeste-te, cum m-am simtit cand am aflat ca ai prietena.
Chiar a fost perioada cand aveam multe chestii pe cap. Si parca s-a daramat totul cand aflasem.
"E mult mai mica decat el, ne bateam joc de el cica: si-a facut buletinul?" Imi povesteau prieteni tai.
Auzeam prin ceata, nu stiu, ma durea fiecare celula, jur. Si am zis: gata, draga, gata! Atata ma iubesc si eu pe mine. Imi permit sa fiu mai fericita.
Lumea zice: roata se intoarce. Si pana la urma, cand te-ai despartit de ea, ce-mi ziceai: "Oricum.. nu se compara cu...Si nu era ea pentru mine, ce sa vorbesc eu cu ea si.."
Da. Iar dupa Barcelona, ce sa ne mintim, stiam ca ne iubim reciproc. Poate nu e timpul potrivit pentru sentimentele astea. Pentru noi.
Imi lipsesti la nebunie.
Cand mana mea s-a incadrat perfect in mana ta, ochii mei s-au implut de lacrimi. Probabil ca timpul asta, n-ar fii atat de deosebit fara tine, iti multumesc pentru tot, stii ca te iubesc.

duminică, 14 august 2011

Esti bine venit, oricand

Sincer, nu mai stiu cum dracu' ma abtin!? Aveam nevoie de tine, cum are pamantul uscat nevoie de ploi.
Habar n-am cu rezist. Ma prefac foarte bine, pare se. Nu mi-e bine cand nu te aud de ceva vreme, ce atata, de ce sa ne mintim. Caci, asa ma linistesti, pur si simplu. Chiar daca n-avem sanse sa fiim impreuna.
Nici nu-mi doresc asta. Nu e pentru noi asa ceva. Dar, am nevoie de cuvintele tale, de tine cum erai pe vremuri. Sa ai chef de mine, sa ma astepti cu bratele deschise. E foarte ciudata senzatia asta. Ieri cand vorbeam cu El la telefon, mi-a zis ce faci. Si mi-am imaginat cum stai acolo, singur, langa foc si te gandesti la clipele "noastre". Dumnezeul stie daca ti-am trecut prin gand, pur si simplu, asta imi doream.
Cica, vrei sa vii cu bicicleta vara viitoare, sa ma vezi. Gandeste-te, 100 de kilometri. Si sa nu-mi zici ca asta e doar din cauza ca ne intelegem.
M-ai primit in viata ta, iar apoi, dupa o greseala facuta de mine, mi-ai inchis usa in fata. Cred ca mai aud cum trantesti usa.
Si ma doare, ceva, foooarte adanc in mine.
Habar n-am ce!
Dar dupa aia, imi aduc aminte de privirea ta pierduta si, parca.. nu stiu.This is it?

vineri, 12 august 2011

Drumul te asteapta, du-te!


Probabil niciodata nici nu eram mai mult, decat 2 straini. Carora le placea sa stea de vorba. Sau, tie iti placea sa te uiti la mine, asa pur si simplu. Poate ca, doar eram paranoica si n-am inteles chestia cu privitul, drept in ochii. Iar cand imi ridicam privirea spre tine, te uitai in alte partii.
Poate era doar dorinta mea sa te uiti la mine. Iar cand ai facut-o, eu m-am aprins.
Oricum, momentele petrecute "langa" tine, sunt foarte speciale. Zice lumea ca nu prea vorbesti despre lucruri personale. Ha! Mie imi povesteai despre familia. Despre potenitala familia. Despre visele tale.
Dorintele care se indeplinesc, in fiecare zi cate una.
Doamne, imi venea sa plang cand ma uitam "cum cresti". Cum pleci in lume, in cautarea fericirii... Pe care, precis, o vei gasi.
Crede-ma, n-am curaj sa ma retrag, pur si simplu, din viata ta. Cumva, ai marcat-o. Cu un miros dulce-amarui.
Fetita a invatat multe lucruri de la tine. Si imi e frica sa nu cresc, cand vei pleca.




vineri, 5 august 2011

Pentru că, in preajma ta, eu is tot ceea ce-mi doream să devin.