joi, 13 octombrie 2011

Durerea.



Era ceva destul de placut. Stateam intinsa in patul meu si ma gandeam la tine.
Am ajuns departe. Si tot imi sarea prin minte momentul de la majoratul tau.
Tot imi imaginam cum ne tineam de pana. Amintiri...
Chiar daca a trecut, se pare ca e pe aici pe undeva...
Si asa, pe moment uit care e situatia acuma.
Si mi-e bine asa. Ma mint singura, si chiar zambesc.
Umbli prin visele mele tot mai des, nu-mi dau seama ca totul trece, raman singura, incerc sa supravietuiesc... si tot ce ma tine in viata sunt amintirile, create candva... e foarte dureros.

miercuri, 12 octombrie 2011

Tristetea.

O sa-ti recunosc 2 lucruri:
Simt ca te pierd, ca te intorci si fugi de mine.
Si al doilea ar fi: ca ma doare mai mult decat m-am asteptat. Ma distruge.
Si nu mai pot sa fac lucruri simple, caci simt ca nu mai sunt intreaga.
As muri, fiindca mi se pare mai simplu.
De parca ceva in mine s-a oprit.
Si as plange, dar nu mai pot nici asta. Imi lipsesti.
Esti nepasator si asta doare cel mai mult.
Cel pe care-l iubeam cel mai mult, nu ma mai cunoaste.
Ne pierdem, dragul meu.
Eu pe tine, tu pe mine.
Si e trist. Chiar foarte trist, 2 persoane care tineau una la cealalta, or devenit doar 2 straini.

luni, 10 octombrie 2011

Era singura zi din viaţa ei în care se simţea frumoasă. Îmbracată în rochia care o evantaja. Alb cu negru. Şi strălucea, pur şi simplu. Buclele îi evidenţeau ochii verzi, uşor machiaţi. Chiar şi in ziua de azi, aducăndu-şi aminte de ziua respectiva, se simte frumoasă.
Într-un fel, era în centrul atenţiei.
Cu zămbetul pe buze, tot timpul.
La intrare în biserică, a observat un baiat, îmbracat frumos, a observat ceva sclipire în ochii lui şi nu putea să înceteze să-l privească.
"E verişorul tău, Zoran. Aşa că gata cu iluzii" Îi zicea unchiul.
"Ca de obicei" se gândea ea. "Prea frumos să fie adevărat".
Şi, la un moment dat o fată. Arăta de parcă are 30 şi ceva de ani. Rece. Urătă. Îmbracată într-o rochie care nu o evantaja deloc.
Cănd le-au făcut cunoştiinţe, Zoran a vorbit în sârbeşte, ea a zămbit. A mai visat la el. Şi-a dorit să danseze cu el.
Dar el dansa cu prietena lui. Şi mai trăgea cu ochiul la verişoara lui. Iar prietena îl omora cu privirea ei rece.
Dupa aceea se mai baga pe lănga ea, "să mă înveţi şi pe mine să dansez dinastea sârbeşti" zicea.
Şi când dansa cu unchiul ei, îl privea ruşinos pe verişorul ei... dorindu-şi să-l cunoască mai bine...
Întotdeauna e aşa - cănd totul pare să fie perfect, un lucru nu se încadrează în toata povestea...

joi, 22 septembrie 2011

Tu, numai tu...

Din când în când, închid ochii, şi gândurile mele zboara...
Îmi trec prin gând momentele frumoase pe care le petreceam cu tine, şi nu pot să mă trezesc că în căteva zile vei fii aici, o sa pot să te ating, să te privesc în fiecare zi. Să plâng şi să râd, depinde de situaţie.
După ce mi-ai recunoscut ce simţi, parcă viaţa e mai simplă, am început să privesc cea mai frumoasa partea a vieţii.
Să te privesc pe tine. Şi e atăt de draguţ sentimentul acela... era "chimie" la prima vedere. Şi în ziua de azi, pot spune că te iubesc. Iubesc tot ce face parte din tine.

miercuri, 21 septembrie 2011

"Închipuiţi-vă că într-o zi ar fi venit un tren şi n-am fi mai avut putere să urcăm în el. L-am dorit prea mult, l-am aşteptat prea mult. Ne-am epuizat în aşteptare şi nu ne-a rămas nicio picătură de energie pentru a ne bucura de sosirea lucrului aşteptat. Numai că ne-am fi simţit striviţi de o mare tristeţe, amintindu-ne cât am visat trenul acela care acum pleacă fără noi. Şi ce-am fi putut face după plecarea trenului? Singura noastră şansă ar fi fost să uităm de el, să uităm de toate, să dormim, iar când ne trezeam, cu ultimile noastre puteri, să aşteptăm alt tren..."

Octavian Paler

vineri, 19 august 2011

"I was cryin' just to get you, now I'm dyin', 'coz I let you"

Şi cea mai buna prietena mea zice: Orice e în regula şi e ok, numai să nu ai regrete.
Şi n-am ştiut, până nu-l pierdusem. Dar cum se întampla? Doamne, iarta-mă, dar dacă iubeşti, n-ai cum sa-ţi pierzi şansa.
Din pacate, pare se că e posibil. HEI! Traim în realitate, secolul XXI, nu trăim în filme.
Nu întotdeauna, şi nu fiecare poveste are un sfârşit fericit, cu lacrimile care curg de fericire.
Căteodata ne sacrificăm, trăim cu o dragoste pura, care se naşte în noi, se dezvolta.. dar asta nu înseamna că neaparat vom trăi pănă la adânci bătrăneţe cu persoana iubita.


luni, 15 august 2011

Albastrul nemarginit, aproape transparent

M-am intalnit cu cineva azi si imi zice: "Toti credeti ca noi 2 sunteti impreuna, dar nu este adevarat"
Ghici de cine mi-am adus aminte? Adica, ce sa-mi aduc aminte ca deja toata ziua la persoana respectiva imi sta gandul.
Toti ma intreaba: de cand sunteti impreuna? Sau mi se spune: dar aratati minunat impreuna.
Heh, da. Nu, nu suntem impreuna (as zice "inca", dar nu vreau sa fiu cinica) chiar daca am inceput, uite, pentru prima data in viata mea sa iubesc. Ma gandesc, cand eram mai mica, aveam "crushs", dar dupa sosirea lui in viata mea, totul s-a schimbat. Deodata m-am schimbat, dupa venirea lui in orasul meu, cand mi-a aratat cat tine la mine, m-am deschis total. Si asa, 2 indragostiti, care erau speriati de cine stie ce chestii, mergeau inainte, prin viata. Dar tot timpul impreuna.
Ce momente... Dupa am incetat sa cred ca Domnul inca mai simte ceva. O chema Claudia, si de atunci am inceput sa urasc numele ala. Pur si simplu, din motivul ca prietena lui se chema asa.
Ca nebuna am luptat pentru Delta Dunarii, unde mergeati cu olimpiada. Si ajunsesem si acolo, pentru tine. Zilele petrecute langa tine, erau niste momente speciale. Imi venea sa plang de fiecare data cand ma duceam in pat si recapitulam tot ce s-a intamplat in timpul zilei.
"Si.. cum ramane cu Clau? te-a mai sunat?" Am indraznit sa intreb, chiar daca eram foarte nervoasa.
"Cred.. cred ca e gata." Spusese el, neputand sa ma priveasca in ochii.
Cand mi-a atins mana, credeam ca e ceva divin. Si se auzea melodia... "Nothing else matters"
Si am renuntat la prietenia noastra, de cateva ori. Caci simteam altceva.
E mai rau decat in telenovele. "Nu pot sa te las asa, caci m-am obisnuit cu tine, rau de tot. Nu mai pot asa"
Si plangeam inainte de revelion, mi-am promis ca in anul nou intru fara tine. Fara chinuri, de ce sa ne prefacem? Nu mai suntem copii de 13 ani. Stiim ce dorim.
Si ne-am impacat. Ce caracter am eu, daca nu m-am tinut de promisiune?
In aprilie am petrecut, din nou, cateva zile unul langa celelat. A fost minunat.
Gandeste-te, cum m-am simtit cand am aflat ca ai prietena.
Chiar a fost perioada cand aveam multe chestii pe cap. Si parca s-a daramat totul cand aflasem.
"E mult mai mica decat el, ne bateam joc de el cica: si-a facut buletinul?" Imi povesteau prieteni tai.
Auzeam prin ceata, nu stiu, ma durea fiecare celula, jur. Si am zis: gata, draga, gata! Atata ma iubesc si eu pe mine. Imi permit sa fiu mai fericita.
Lumea zice: roata se intoarce. Si pana la urma, cand te-ai despartit de ea, ce-mi ziceai: "Oricum.. nu se compara cu...Si nu era ea pentru mine, ce sa vorbesc eu cu ea si.."
Da. Iar dupa Barcelona, ce sa ne mintim, stiam ca ne iubim reciproc. Poate nu e timpul potrivit pentru sentimentele astea. Pentru noi.
Imi lipsesti la nebunie.
Cand mana mea s-a incadrat perfect in mana ta, ochii mei s-au implut de lacrimi. Probabil ca timpul asta, n-ar fii atat de deosebit fara tine, iti multumesc pentru tot, stii ca te iubesc.

duminică, 14 august 2011

Esti bine venit, oricand

Sincer, nu mai stiu cum dracu' ma abtin!? Aveam nevoie de tine, cum are pamantul uscat nevoie de ploi.
Habar n-am cu rezist. Ma prefac foarte bine, pare se. Nu mi-e bine cand nu te aud de ceva vreme, ce atata, de ce sa ne mintim. Caci, asa ma linistesti, pur si simplu. Chiar daca n-avem sanse sa fiim impreuna.
Nici nu-mi doresc asta. Nu e pentru noi asa ceva. Dar, am nevoie de cuvintele tale, de tine cum erai pe vremuri. Sa ai chef de mine, sa ma astepti cu bratele deschise. E foarte ciudata senzatia asta. Ieri cand vorbeam cu El la telefon, mi-a zis ce faci. Si mi-am imaginat cum stai acolo, singur, langa foc si te gandesti la clipele "noastre". Dumnezeul stie daca ti-am trecut prin gand, pur si simplu, asta imi doream.
Cica, vrei sa vii cu bicicleta vara viitoare, sa ma vezi. Gandeste-te, 100 de kilometri. Si sa nu-mi zici ca asta e doar din cauza ca ne intelegem.
M-ai primit in viata ta, iar apoi, dupa o greseala facuta de mine, mi-ai inchis usa in fata. Cred ca mai aud cum trantesti usa.
Si ma doare, ceva, foooarte adanc in mine.
Habar n-am ce!
Dar dupa aia, imi aduc aminte de privirea ta pierduta si, parca.. nu stiu.This is it?

vineri, 12 august 2011

Drumul te asteapta, du-te!


Probabil niciodata nici nu eram mai mult, decat 2 straini. Carora le placea sa stea de vorba. Sau, tie iti placea sa te uiti la mine, asa pur si simplu. Poate ca, doar eram paranoica si n-am inteles chestia cu privitul, drept in ochii. Iar cand imi ridicam privirea spre tine, te uitai in alte partii.
Poate era doar dorinta mea sa te uiti la mine. Iar cand ai facut-o, eu m-am aprins.
Oricum, momentele petrecute "langa" tine, sunt foarte speciale. Zice lumea ca nu prea vorbesti despre lucruri personale. Ha! Mie imi povesteai despre familia. Despre potenitala familia. Despre visele tale.
Dorintele care se indeplinesc, in fiecare zi cate una.
Doamne, imi venea sa plang cand ma uitam "cum cresti". Cum pleci in lume, in cautarea fericirii... Pe care, precis, o vei gasi.
Crede-ma, n-am curaj sa ma retrag, pur si simplu, din viata ta. Cumva, ai marcat-o. Cu un miros dulce-amarui.
Fetita a invatat multe lucruri de la tine. Si imi e frica sa nu cresc, cand vei pleca.




vineri, 5 august 2011

Pentru că, in preajma ta, eu is tot ceea ce-mi doream să devin.


joi, 7 iulie 2011

O noua zi

Vreau să scriu. Dar, ca deobicei, nu pot.
Is nişte cuvinte care s-au blocat în mine şi toate sentimentele rămân nespuse.
Mă uit la cafea de pe biroul meu. De parcă ea este scaparea. Salvarea.
De toate.
De parcă totul e un film, şi eu aştept un final fericit.
De parcă din prima era clar că o sa ne cunoaştem şi că o sa-mi pierd nopţile visănd la el.
Totul se desfaşoara prea repede. Is tanara, încă nu gândesc cum trebuie. Incă pot să fac ceva, şi dupa aceea să regret.
De parcă noi avem ceva. Dar după toate, ne rămâne Parisul. Ne leaga.
De parcă eu simt ceva. Cui pasa? Şi aşa nu mai ştiu dacă is sarcastica.
De parcă schimba asta ceva. Şi aşa nu pot să scriu, is prea distrusa.
Şi de pe noptiera îmi zămbeşte cartea. "Maestrul şi Margarita"-Bulgakov.
De parcă nu era el maestrul şi eu...
nu conteaza, n-am zis nimic.

duminică, 22 mai 2011

Din nou Tu

Din nou am ascultat piesa respectiva. Toata ziua se invarte, din nou, si din nou...
Toata camera miroase a tine. Stiam ca o sa fie asa.
O sa incerc sa te uit, si cand imi merge foarte bine, o sa te intorci, cum se intampla in vise.
Nu imi pare rau.
Doar cateodata, cand imi lipsesti la nebunie, imi vine sa plang. Nici nu am de gand sa ma opresc.
E timpul rezrevat pentru tine.
Pentru toate regrete. Toate amintirile. Pentru tot ce am de la tine.
Si zambetul asta, tot de la tine il am.
Niciodata nu o sa te uit, esti baiatul meu preferat.
Doar incerc sa nu te mai iubesc. Si prietenia e o chestie...

vineri, 20 mai 2011

Partea frumoasa a vietii

Când se întampla aşa ceva, râmân cu un sentiment profund.
Clipele îmi curg prin mintea şi dintr-o data: simt că viaţa merge cum mi-am dorit eu.
Cel mai inteligent dinte toţi baieţii pe care le cunosc, iar acordarea atenţiei lui mă prinde foarte bine.
Şi, simt privirea lui pe părul meu. Simt mâinile lui pe mâna mea. Este ceva neexplicabil.
Ceva ce îţi intra in suflet peste noapte.
Toate visele mele, adunate într-un băiat.
Cineva care merita.
Mai avem nevoie de mult timp, ca să trezim sentimentele.

Dar e atat de frumos...

luni, 16 mai 2011

Vine o zi

De când s-a întamplat acel lucru, mă culcam cu gândul la el, îl priveam în ochii şi îi spuneam : "Doare, dar o sa te uit"; şi mă trezeam cu acelaşi gând.
Din punctul meu de vedere, lumea era distrusa, totul părea pierdut, iar eu nu mai existam.
Totuşi, mă menţine în viaţa, faptul că ştiu că o sa fiu bine, că o sa supravieţuiesc. "Timpul le va rezolva pe toate".
Timpul mi-a permis să ma pierd în albastrul nemarginit a ochiilor tăi, timpul îmi va permite şi uitarea.
Îmi pare bine că te-ai regasit.
Nu am vrut să îmi dau ocazia să ma îndragostesc din nou. Pentru că, ştiam, asta o sa se întâmple cu cineva nepotrivit. Cu El. Prietenul lui. Tot aceeaşi poveste.
Dar, totuşi, nu pot să mint că nu se întampla nimic.
E doar o simpla pierdere.
El pleaca, eu râman. Şi unde sunt?
Ştiu doar că vreau să fug. Să încep o viaţa noua. Doar eu.

luni, 25 aprilie 2011

De cand iubesc.

M-am schimbat total de cand m-am pierdut in albastrul nedefinit a ochiilor lui.
De un an am inceput sa am mai multa incredere in viata.
Nu pot sa respir, de teama ca sa nu murdaresc aerul pe care-l inhala si el.
In fiecare minut ce trece, ma conving de un lucru: "O sa supravietuiesc multe primaveri fara el. Niciodata nu o sa-l am, si tot asa nicodata nu o sa pot sa ma opresc."
Imi spunea multa lume: Cand vei iubi pentru prima data, o sa-ti dai seama despre ce vorbeam.
Acuma, parca imi rasuna fiecare cuvant in urechiile.
Si nu-mi pare rau.
Dumnezeul e mare. Si o simpla prietenie e, cateodata, mult mai mult decat o si mai simpla relatie.
Prietenia nu se strica atat de repede.

De data asta, incerc sa nu ma pierd. Dau vina pe mine din nou. Fiindca nu puteam sa fiu numai o prietena.
Si nu ma mai chinui.
Uitarea nu vine asa.

sâmbătă, 2 aprilie 2011

Moonlight

Da, aud muzica. Cum curge prin mainile mele.
Si niste sentimente de indiferenta cum s-au trezit in mine.
De data asta, nu le vind ieftin. Nu se poate. Is ale mele.
Poate nu stiam sa apreciez lucrurile simple.
Din cauza asta, raman singura cu notele astea.

miercuri, 23 martie 2011

I'm not a beckup plan, and definitetly not the second choice.

Poate nu sunt frumoasa, inteleg. Poate nu am ceea ce ar trebui sa aibe o "domnisoara" de 18 ani.
Dar, macar, pot sa inteleg.
                                                              ***
Cuvintele rostite nu mai au niciun rost. Clipele traite raman doar ca o amintire. Vreau sa pun un punct, pentru ca de multe ori am pus virgula, acolo unde nu mai avea rost sa fac asta. Dar, sunt doar o simpla fata. Care-si doreste ceva, chiar daca stie ca niciodata visul asta nu se va indeplini.
Cateodata, aripile se rup in 2. Dar stiu ca pot sa zbor in continuare.
Si imi dau seama ca el e singurul care tinea la mine, si era pregatit sa faca orice ca sa fiu eu fericita.
Pana la urma, this is the life. Here we go, and someone will regret.
Si daca nu, noi tot o sa zambim. :)
Macar stiu, eu singura n-o sa regret niciodata. Pentru ca nu-mi era rusine sa recunosc ce simteam.

luni, 21 martie 2011

El.

Albastrul oceanic s-a invârtit în ochii tăi. Mi-am pierdut mintea, şi apoi am am început s-o adun... Era aruncată prin străzile unde ne plimbam.
Şi ma uitam cu o uşoara nostalgie.. la tot ce am de la tine.
Am grija de toate lucrurile parcă sunt din aur şi sunt singure de pe lumea asta.
Toata viaţa o sa fie marcata cu un P mare. O să ţin minte primavara 2010, ca pe o imagine foarte frumoasa pe care nu vreau s-o şterg din memorie.
Erai desenat un Tu, şi eram pusa şi eu, pe acolo.
Acuma, dupa un an.. Îmi dau seama ca eşti cel mai special.
Şi că te iubesc, şi nu exagerez.
Pentru că ai ştiut să-mi fii prieten când am avut nevoie de asta. Chiar dacă poate, nu meritam, erai lângă mine.
 De aceea, nu te voi uita niciodata. În adâncul sufletului meu, este scris numele tău, ca pe un copac.
Acolo e locul lui, şi niciodata, nimeni nu îl va şterge.

...Şi eu, o sa-ţi cânt în continuare, parcă nimic nu s-a întamplat...





miercuri, 16 februarie 2011

Ce o să spun mai jos, va suna prea patetic. Dar, fiindca simt ca o sa explodez, mai bine sa scriu, tot feluri de porcari, ca sa ma uşurez.
Nu ştiu absolut nimic despre el. E un baiat, din clasa a 10-a, de care am răs anul trecut, la balul bobocilor. Deobicei, roata se învărte.
Nu e nimic special, doar că are o privire foarte speciala. Şi cum eu, sunt foarte disperata în ultima vreme, l-am visat, şi am început să cred că visele mele sunt reale.
Du-te dracului!
Nu m-am îndragostit, dar ceea ce simt se poate descrie ca o atragere foarte mare. Ceva de genul:
Îţi place o floare, dar ştii că dacă o sa te apropii de floarea aceasta, toata lumea o să ştie că ai furat-o din gradina cea urăta. E un fel de provocare.
Nu vreau să provoc. Vreau doar să vad daca sunt în stare să fac, odata în viaţa mea, ceva pentru mine!
Să-mi trezesc, pur şi simplu sentimentele şi să iubesc.
Eu una, cred că pot să iubesc pe oricine din lumea asta, dacă ştie cum să se comporta cu mine. Şi nu cred că sunt prea dificila.
Vreau să-l am, pentru că ştiu că niciodata nu a avut prietena.
Nu ma gândesc la un viitor îndepartat. Ma gândesc la căteva săptamani, luni.. nu ştiu.
Dar, vreau să încep şi eu ceva, în viaţa mea, şi să nu fie la distanţa.

Nu suport să ţin în mine. Nu vreau nici să vorbesc, ca să nu par patetica. Şi să plictisesc pe oamenii din jurul meu.
Vreau doar să fiu împlinita pe plan sentimental. Odata...
Sper.

duminică, 13 februarie 2011

It's the last time.

Cred ca este un mare succes sa treci peste o perioada, care era cioplita in toate copacile pe langa Bega.

                    Niciodata nu vei uita cat de calduroasa este mana ta, si nici cum te priveam, in Delta Dunarii. Toate clipele astea sunt speciale. Si o sa ramana in inima mea. Dar doar ca o amintire frumoasa.
Iti multumesc ca m-ai invatat multe.
Ca ai exersat cu mine limba romana.
Si ca m-ai lasat sa ma indragostesc



Fetita a decis sa zboare mai departe. In timp ce-l cauta pe Piter Pan. Si de data asta, este chiar fericita.
Decide sa-si schimbe soneria telefonului, si pentru ultima data, asculta melodia:





luni, 7 februarie 2011

Mi-e dor.




Nu vreau să par patetica. Dar Patrick, îţi spun din toata inima că-mi lipseşti.
Nu ştiu, poate că e chiar şi din cauza ierni, dar mi se pare mai mult că m-am bagat prea mult in toate astea.
Şi am ajuns să iubesc.
Lupta. Între creierul şi inima mea. Inima îmi spune să te sun, şi dupa asta să sclipesc toata ziua... Creierul îmi spune să ma abţin, şi cu timpul o să ma îndepartez de  tine.
Şi am ascultat creierul.
Şi ce am facut? Ne-am îndepartat.
Inima se rupe de fiecare data când ajunge mesajul şi văd că nu e de la tine.
Ne cunoaştem foarte bine. Chiar dacă cateodata nu vreau să recunosc. Şi ai observat că se întămpla ceva neobişnuit.
Dar ce să fac?
Cu sentimente nu se poate altfel.
O să lupt şi în continuare, până n-o să te uit. Într-o zi.
Dar, în curănd te voi întalni. Sincer, mi-e frica.
Nu pot să spun, nu ma gandesc la tine 24h din 24h, dar când se întampla asta, deobicei par prea obosita.
Şi, întotdeauna asta e o scuza pentru alţi.
Pur şi simplu nu pot să vorbesc.
Pentru că o sa încep să plâng.
Mi-e tare dor de tine, Patrick.

duminică, 6 februarie 2011

Poezie

Cu o usoara nostalgie
de Nichita Stanescu


Cu cat se-nsera peste arborii rari,
cu atat incepeau sa lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
cautatorii pietrei filozofale.


Totul trebuia sa se transforme in aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.


Clipele erau ca niste lacuri
de campie,
si noi nu mai conteneam traversandu-le.
Ora isi punea o coroana de nori, liliachie.
TI-ADUCI AMINTE SUFLETE DE-ATUNCI, TU, GANDULE?


miercuri, 2 februarie 2011

Something strange.

Pentru prima data, am simtit ceva de genu: "Fluturasi in stomac".
Cand l-am sunat, si sinceritatea lui se recunostea in vocea.
"Nu stii cum m-am simtit cand pe ecranul telefonului a aparut numele tau. Inima a inceput sa-mi bata tot mai tare... "
Ce dragut.
Doar zambesc.
In timp ce astept sa ma indragostesc :))

luni, 31 ianuarie 2011

Dorinţe.

Nu este necesar sa te plangi.
Nu-mi place sa fac asta, (deşi cateodata is insuportabila şi ma plâng de orice şi oricine)
Omul este atat de obraznic, atat de nesimţit.. Tot cere, şi ce dă?
Am visat de mult, la un băiat care o sa ma iubeasca.
Şi, ghiciţi?
Am primit cadoul. Atunci cănd nici nu m-am aşteptat la aşa ceva. A aparut, pur şi simplu. Sebastian.
S-a întămplat acum o luna, la Blaj.
Oraşul de unde provine sângele meu românesc.
Şi ce să fac cu atata sentimente? Cu vorbe, cuvinte, care sunt oferite ca pe o fărfurie.
Şi eu ce fac?
Aleg partea în care sunt singura, şi eu iubesc, fără să primesc eu ceva.
Ma înţeleg şi pe mine. Cum să fac ceva din obligaţie?
Nu că ma apreciez. Sincer, nici nu-mi mai pasa de mine.
Dar de iubire nici să vorbesc.
O data cu el, s-a dus totul. Parcă nu pot să leg ceva, sa continui...
Eram prea mica cănd am simţit ceea ce simteam.
Şi nu ştiţi căt m-a ajutat faptul că stam departe unul de celelat.
Chiar dacă niciodata nu m-a iubit. Am fost doar prieteni.
Ceea ce se întampla în mine, ştiu doar eu. Nu se poate descrie.
Acuma, cănd în sfărşit am pus punct, vreau sa fac ceea ce ştiu să fac-să fiu prea ocupata cu diferitele chestii. Atunci nu mai conteaza nimic.
Măcar să fiu împlinita pe plan profesional.
Atăta tot.

joi, 27 ianuarie 2011

She's amazing.

Ea este o fata deosebita.
Frumoasa, chiar daca ea nu vede asta.
Ochii caprui, in care poti sa recunosti multe: Fericirea, inocenta, dragostea, caldura.
Bucle, unghi.. is cea ce o face sa fie speciala.
Talentata, cu suflet bun, este, de fapt, ceea ce-si doreste orice baiat.
Doar ca nu a avut prea mult noroc cand e vorba de dragoste.
Cred ca Dumnezeul a pregatit pentru ea ceva, si ii atat de frumos incat nu poate sa ii ofera asta imediat.
Vreau sa-ti spun ca cateodata e mult mai frumoasa asteptarea. Fiindca, daca nu ai vise, nu ai pentru ce sa traiesti.
Vreau sa stii ca te iubesc, si intotdeauna te voi iubi.
Nu-ti face griji pentru baieti. Ei vin.. pleaca..
Noi ramanem.
O sa fiu aici, pentru orice vei avea nevoie.
Nu uita cat de deosebita esti!
Si nu te merita orice taran.
Tu ai de oferit multe. Dar nu le ofera totul.
Cand va veni "the right one", o sa simti asta.
Pana atunci.. o sa radem de ei... impreuna!
Don't worry, be happy.

P.S. You're the best friend I ever had.


luni, 24 ianuarie 2011

Vis.

Cum o zis si prietena mea cea mai buna, ar trebui sa exista un document care o sa interzica sa visam.
Acum cateva nopti, l-am visat pe un baiat din scoala.
Un rebel tipic, care incalca regulile.
"Inbujoratul"
Radeam de el.
Dar in vis era altceva.
Parca simteam privirea lui. Eram indragostita de el, chiar din cauza aceasta-era diferit.
Stiu doar, ca a fost un vis real.
Ca intotdeauna, el a fost indiferent. Si eu eram foarte interesata.
Bine, sa zicem ca stiu cum e el.
Dar azi, cand l-am vazut, mi-a venit sa-l iau de mana. Dar dupa aceea, mi-am adus aminte...
A fost doar un vis.

duminică, 23 ianuarie 2011

Iubirea.

"Iubesti pe cineva atunci cand ai ajuns sa vrei sa-i dai ceea ce ai mai bun si hotarasti sa i te dai pe tine insuti…"


Cu cat mai mult ma indrept spre urmatorul an din viata mea, imi dau seama ca cu adevarat eram pregatita sa renunt la tot, pentru o singura clipa de iubire. Cu El.
Care, pentru mine, este si azi un om perfect.
Il asteptam in fiecare zi. Macar cu un mesaj.
Si a fost aici.
Ce pacaleala. In fiecare zi vorbeam ca e gata, dar defapt si azi stiu ca il iubeam.
Si azi il iubesc.
Pentru ca simt un gol in suflet cand nu-l am.
Toate sentimentele m-au facut asa. Si stiu, o sa iubesc iarasi.
Si intotdeauna o sa ma gandesc "Ce fericita eram, cand il iubeam pe Patrick"












miercuri, 5 ianuarie 2011

Absurd.

L-am visat aseara.
Am viasat că ma duce la altar, eu ma marit şi el ma conduce pănă la altar.
Doamne, căt am plans şi în vis. Probabil pentru că niciodata nu am ţinut la un baiat căt ţin la el.
A devenit, ca şi Xe, o parte din familie. Să zicem că-l iubesc aproape căt o iubesc şi pe sora mea.
Şi dupa, nici nu mai ştiu. Ce fel de iubire îi asta? Niciodata nu am visat că ne sarutăm, sau ceva de genul. (Şi asta am observat azi) Doar aşa, m-am obişnuit cu prezenţa lui. Cu glumele lui.
Sper doar, că va fi aici tot timpul.

Or, maybe?



duminică, 2 ianuarie 2011

Someone.

Cateodata ma întreb, cu ce am meritat asta?
Chiar când încerc să uit, am şi mare ajutor.
A venit el. Atăt de draguţ, încăt mă întreb dacă merit cu adevărat asta?
Mi-a rostit tot felul de cuvinte.
Chiar aşa. Tot la ce am visat.
Chestia îi că inca is ranita şi nu prea pot sa fiu raţionala.
Dar încerc. Sper doar că nu o să greşesc, şi că o sa am şi eu o poveste de neuitat.