miercuri, 16 februarie 2011

Ce o să spun mai jos, va suna prea patetic. Dar, fiindca simt ca o sa explodez, mai bine sa scriu, tot feluri de porcari, ca sa ma uşurez.
Nu ştiu absolut nimic despre el. E un baiat, din clasa a 10-a, de care am răs anul trecut, la balul bobocilor. Deobicei, roata se învărte.
Nu e nimic special, doar că are o privire foarte speciala. Şi cum eu, sunt foarte disperata în ultima vreme, l-am visat, şi am început să cred că visele mele sunt reale.
Du-te dracului!
Nu m-am îndragostit, dar ceea ce simt se poate descrie ca o atragere foarte mare. Ceva de genul:
Îţi place o floare, dar ştii că dacă o sa te apropii de floarea aceasta, toata lumea o să ştie că ai furat-o din gradina cea urăta. E un fel de provocare.
Nu vreau să provoc. Vreau doar să vad daca sunt în stare să fac, odata în viaţa mea, ceva pentru mine!
Să-mi trezesc, pur şi simplu sentimentele şi să iubesc.
Eu una, cred că pot să iubesc pe oricine din lumea asta, dacă ştie cum să se comporta cu mine. Şi nu cred că sunt prea dificila.
Vreau să-l am, pentru că ştiu că niciodata nu a avut prietena.
Nu ma gândesc la un viitor îndepartat. Ma gândesc la căteva săptamani, luni.. nu ştiu.
Dar, vreau să încep şi eu ceva, în viaţa mea, şi să nu fie la distanţa.

Nu suport să ţin în mine. Nu vreau nici să vorbesc, ca să nu par patetica. Şi să plictisesc pe oamenii din jurul meu.
Vreau doar să fiu împlinita pe plan sentimental. Odata...
Sper.

duminică, 13 februarie 2011

It's the last time.

Cred ca este un mare succes sa treci peste o perioada, care era cioplita in toate copacile pe langa Bega.

                    Niciodata nu vei uita cat de calduroasa este mana ta, si nici cum te priveam, in Delta Dunarii. Toate clipele astea sunt speciale. Si o sa ramana in inima mea. Dar doar ca o amintire frumoasa.
Iti multumesc ca m-ai invatat multe.
Ca ai exersat cu mine limba romana.
Si ca m-ai lasat sa ma indragostesc



Fetita a decis sa zboare mai departe. In timp ce-l cauta pe Piter Pan. Si de data asta, este chiar fericita.
Decide sa-si schimbe soneria telefonului, si pentru ultima data, asculta melodia:





luni, 7 februarie 2011

Mi-e dor.




Nu vreau să par patetica. Dar Patrick, îţi spun din toata inima că-mi lipseşti.
Nu ştiu, poate că e chiar şi din cauza ierni, dar mi se pare mai mult că m-am bagat prea mult in toate astea.
Şi am ajuns să iubesc.
Lupta. Între creierul şi inima mea. Inima îmi spune să te sun, şi dupa asta să sclipesc toata ziua... Creierul îmi spune să ma abţin, şi cu timpul o să ma îndepartez de  tine.
Şi am ascultat creierul.
Şi ce am facut? Ne-am îndepartat.
Inima se rupe de fiecare data când ajunge mesajul şi văd că nu e de la tine.
Ne cunoaştem foarte bine. Chiar dacă cateodata nu vreau să recunosc. Şi ai observat că se întămpla ceva neobişnuit.
Dar ce să fac?
Cu sentimente nu se poate altfel.
O să lupt şi în continuare, până n-o să te uit. Într-o zi.
Dar, în curănd te voi întalni. Sincer, mi-e frica.
Nu pot să spun, nu ma gandesc la tine 24h din 24h, dar când se întampla asta, deobicei par prea obosita.
Şi, întotdeauna asta e o scuza pentru alţi.
Pur şi simplu nu pot să vorbesc.
Pentru că o sa încep să plâng.
Mi-e tare dor de tine, Patrick.

duminică, 6 februarie 2011

Poezie

Cu o usoara nostalgie
de Nichita Stanescu


Cu cat se-nsera peste arborii rari,
cu atat incepeau sa lumineze mai tare
inimile noastre de hoinari,
cautatorii pietrei filozofale.


Totul trebuia sa se transforme in aur,
absolut totul:
cuvintele tale, privirile tale, aerul
prin care pluteam, sau treceam de-a-notul.


Clipele erau ca niste lacuri
de campie,
si noi nu mai conteneam traversandu-le.
Ora isi punea o coroana de nori, liliachie.
TI-ADUCI AMINTE SUFLETE DE-ATUNCI, TU, GANDULE?


miercuri, 2 februarie 2011

Something strange.

Pentru prima data, am simtit ceva de genu: "Fluturasi in stomac".
Cand l-am sunat, si sinceritatea lui se recunostea in vocea.
"Nu stii cum m-am simtit cand pe ecranul telefonului a aparut numele tau. Inima a inceput sa-mi bata tot mai tare... "
Ce dragut.
Doar zambesc.
In timp ce astept sa ma indragostesc :))