vineri, 19 august 2011

"I was cryin' just to get you, now I'm dyin', 'coz I let you"

Şi cea mai buna prietena mea zice: Orice e în regula şi e ok, numai să nu ai regrete.
Şi n-am ştiut, până nu-l pierdusem. Dar cum se întampla? Doamne, iarta-mă, dar dacă iubeşti, n-ai cum sa-ţi pierzi şansa.
Din pacate, pare se că e posibil. HEI! Traim în realitate, secolul XXI, nu trăim în filme.
Nu întotdeauna, şi nu fiecare poveste are un sfârşit fericit, cu lacrimile care curg de fericire.
Căteodata ne sacrificăm, trăim cu o dragoste pura, care se naşte în noi, se dezvolta.. dar asta nu înseamna că neaparat vom trăi pănă la adânci bătrăneţe cu persoana iubita.


4 comentarii:

  1. Da, din pacate realiatea nu e ca in filme sau in carti.Am observat ca din ce in ce mai multe povesti ale zilelor noastre nu se termina cu happy end.Poate e superficialitatea cu care unii trateaza acum viata..

    RăspundețiȘtergere
  2. Am uitat.Vreau sa iti acord si tie permisiune pentru a-mi citi blogul, dar nu sunt sigura care este adresa de e-mail pe care o folosesti.

    RăspundețiȘtergere
  3. Si tu scrii la fel de bine.
    Si postul e plin de sentimente si de realitate,ca sa zic asa.Mai ales partea cu "dar asta nu înseamna că neaparat vom trăi pănă la adânci bătrăneţe cu persoana iubita."

    Mi-a placut mult.Ah si multumesc de comentariu.

    Biscuite.

    RăspundețiȘtergere
  4. Imi place sa cred ca tot ce se intampla pana ajungem la "cealalta jumatate" e o lectie, nu iubire pura. Invatam sa iubim.

    P.S.: Melodia e rupta dintr-o bucata de Rai, o iubesc. :*

    RăspundețiȘtergere