luni, 15 august 2011

Albastrul nemarginit, aproape transparent

M-am intalnit cu cineva azi si imi zice: "Toti credeti ca noi 2 sunteti impreuna, dar nu este adevarat"
Ghici de cine mi-am adus aminte? Adica, ce sa-mi aduc aminte ca deja toata ziua la persoana respectiva imi sta gandul.
Toti ma intreaba: de cand sunteti impreuna? Sau mi se spune: dar aratati minunat impreuna.
Heh, da. Nu, nu suntem impreuna (as zice "inca", dar nu vreau sa fiu cinica) chiar daca am inceput, uite, pentru prima data in viata mea sa iubesc. Ma gandesc, cand eram mai mica, aveam "crushs", dar dupa sosirea lui in viata mea, totul s-a schimbat. Deodata m-am schimbat, dupa venirea lui in orasul meu, cand mi-a aratat cat tine la mine, m-am deschis total. Si asa, 2 indragostiti, care erau speriati de cine stie ce chestii, mergeau inainte, prin viata. Dar tot timpul impreuna.
Ce momente... Dupa am incetat sa cred ca Domnul inca mai simte ceva. O chema Claudia, si de atunci am inceput sa urasc numele ala. Pur si simplu, din motivul ca prietena lui se chema asa.
Ca nebuna am luptat pentru Delta Dunarii, unde mergeati cu olimpiada. Si ajunsesem si acolo, pentru tine. Zilele petrecute langa tine, erau niste momente speciale. Imi venea sa plang de fiecare data cand ma duceam in pat si recapitulam tot ce s-a intamplat in timpul zilei.
"Si.. cum ramane cu Clau? te-a mai sunat?" Am indraznit sa intreb, chiar daca eram foarte nervoasa.
"Cred.. cred ca e gata." Spusese el, neputand sa ma priveasca in ochii.
Cand mi-a atins mana, credeam ca e ceva divin. Si se auzea melodia... "Nothing else matters"
Si am renuntat la prietenia noastra, de cateva ori. Caci simteam altceva.
E mai rau decat in telenovele. "Nu pot sa te las asa, caci m-am obisnuit cu tine, rau de tot. Nu mai pot asa"
Si plangeam inainte de revelion, mi-am promis ca in anul nou intru fara tine. Fara chinuri, de ce sa ne prefacem? Nu mai suntem copii de 13 ani. Stiim ce dorim.
Si ne-am impacat. Ce caracter am eu, daca nu m-am tinut de promisiune?
In aprilie am petrecut, din nou, cateva zile unul langa celelat. A fost minunat.
Gandeste-te, cum m-am simtit cand am aflat ca ai prietena.
Chiar a fost perioada cand aveam multe chestii pe cap. Si parca s-a daramat totul cand aflasem.
"E mult mai mica decat el, ne bateam joc de el cica: si-a facut buletinul?" Imi povesteau prieteni tai.
Auzeam prin ceata, nu stiu, ma durea fiecare celula, jur. Si am zis: gata, draga, gata! Atata ma iubesc si eu pe mine. Imi permit sa fiu mai fericita.
Lumea zice: roata se intoarce. Si pana la urma, cand te-ai despartit de ea, ce-mi ziceai: "Oricum.. nu se compara cu...Si nu era ea pentru mine, ce sa vorbesc eu cu ea si.."
Da. Iar dupa Barcelona, ce sa ne mintim, stiam ca ne iubim reciproc. Poate nu e timpul potrivit pentru sentimentele astea. Pentru noi.
Imi lipsesti la nebunie.
Cand mana mea s-a incadrat perfect in mana ta, ochii mei s-au implut de lacrimi. Probabil ca timpul asta, n-ar fii atat de deosebit fara tine, iti multumesc pentru tot, stii ca te iubesc.

3 comentarii:

  1. cat de frumos spus.."Cand mana mea s-a incadrat perfect in mana ta, ochii mei s-au implut de lacrimi."
    imi amintesti de lucruri pe care le'am simtit si eu si care acum par asa de departe..

    RăspundețiȘtergere
  2. Acest comentariu a fost eliminat de autor.

    RăspundețiȘtergere
  3. am aproape 18:)
    si Da am observat si la mine cu trecerea timpului devin mai putin emotiva sau poate acum sunt constienta ca s'ar putea sa fiu dezamagita grav si nu mai imi fac asa multe iluzii...

    RăspundețiȘtergere