luni, 16 mai 2011

Vine o zi

De când s-a întamplat acel lucru, mă culcam cu gândul la el, îl priveam în ochii şi îi spuneam : "Doare, dar o sa te uit"; şi mă trezeam cu acelaşi gând.
Din punctul meu de vedere, lumea era distrusa, totul părea pierdut, iar eu nu mai existam.
Totuşi, mă menţine în viaţa, faptul că ştiu că o sa fiu bine, că o sa supravieţuiesc. "Timpul le va rezolva pe toate".
Timpul mi-a permis să ma pierd în albastrul nemarginit a ochiilor tăi, timpul îmi va permite şi uitarea.
Îmi pare bine că te-ai regasit.
Nu am vrut să îmi dau ocazia să ma îndragostesc din nou. Pentru că, ştiam, asta o sa se întâmple cu cineva nepotrivit. Cu El. Prietenul lui. Tot aceeaşi poveste.
Dar, totuşi, nu pot să mint că nu se întampla nimic.
E doar o simpla pierdere.
El pleaca, eu râman. Şi unde sunt?
Ştiu doar că vreau să fug. Să încep o viaţa noua. Doar eu.

Un comentariu: