Cica, procesul de uitare.
Am intrat pe facebook-ul lui. Am gasit nişte poze cu noi. Mi-a venit să plâng.
Nu am plâns.
Am luat o pastila de gât. Mi-am amintit de el. El mi-a recomandat asta.
Am intrat sa caut nişte poze. L-am gasit.
Am intrat in mesaje. El peste tot.
Am găsit, din greşeala, nişte scrisori. Şi vedere din Polonia.
E peste tot.
Dar totuşi, sper că o sa învăţ să traiesc fără el. Îs în stare.
P., îţi doresc să iubeşti cu adevărat. Cum am iubit şi eu, pentru prima data. Pe tine.
Şi sper că ea va fi "Cea potrivita".
Şi că o sa te uit şi să pot iaraşi să-ţi fiu prietena. Ceea ce n-am putut niciodata să fac.
Îţi mulţumesc pentru iubirea. Şi pentru că m-ai învăţat multe.
Eşti o persoana foarte importanta. Sper că o sa reuşeşti în viaţa.
Zambeşte tot timpul. De asta m-am îndragostit de tine.
(Chiar dacă nu ajuta cu nimic, aş vrea să te strâng în braţe şi sa plang. Asta e ultima dorinţa legata de tine)
hei, acum este peste tot si mereu va il vei regasi in locurile acelea. dar trebuie sa inveti sa traiesti fara el, fara amintirea lui. daca lasi lucrurile marunte sa te convinga sa te avanti mai mult spre el, atunci lupta ca sa il uiti iti va fi ingreunata de...tine :*
RăspundețiȘtergerei love you <3