Albastrul oceanic s-a invârtit în ochii tăi. Mi-am pierdut mintea, şi apoi am am început s-o adun... Era aruncată prin străzile unde ne plimbam.
Şi ma uitam cu o uşoara nostalgie.. la tot ce am de la tine.
Am grija de toate lucrurile parcă sunt din aur şi sunt singure de pe lumea asta.
Toata viaţa o sa fie marcata cu un P mare. O să ţin minte primavara 2010, ca pe o imagine foarte frumoasa pe care nu vreau s-o şterg din memorie.
Erai desenat un Tu, şi eram pusa şi eu, pe acolo.
Acuma, dupa un an.. Îmi dau seama ca eşti cel mai special.
Şi că te iubesc, şi nu exagerez.
Pentru că ai ştiut să-mi fii prieten când am avut nevoie de asta. Chiar dacă poate, nu meritam, erai lângă mine.
De aceea, nu te voi uita niciodata. În adâncul sufletului meu, este scris numele tău, ca pe un copac.
Acolo e locul lui, şi niciodata, nimeni nu îl va şterge.
...Şi eu, o sa-ţi cânt în continuare, parcă nimic nu s-a întamplat...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu