Sincer, mi-e dor de copilarie. Mi-e dor de cativa prieteni din Serbia.
Si nu pot sa cred ca viata e asa de dura.
Totusi, in inima mea traiesc toti.
Si mi-e dor de casa mea unde am trait 15 ani.
As vrea sa ma duc acolo, dar si stiu ca niciodata nu o sa fie la fel.
Tata nu mai este. Si nimic nu e la fel.
Totul s-o schimbat. Oameni nu prea au timp unii de alti.
Si parca tin minte ca toti au plans cand am plecat.
Si de ce nimeni nu stie sa trimite un mesaj?
Trist.

Deci, postarea asta me rasplakala....
RăspundețiȘtergereCred ca ar trebui sa ai grija de tine si lasi pe ceilalti...stiu ca e greu, dar viata merge mai departe cu ei sau fara... sunt sigura ca ei nu te-au uitat doar sti foarte bine cum sunt oamenii din zilele astea....
DINIAS!!!
<3
P.S: imi place noua infatisare a blogului.
Acum imi dau seama ca nu stiu atat de multe lucruri despre tine, precum credeam.
RăspundețiȘtergerePoza este f. draguta, tu erai o bombonica de fetita acolo...:x...cat despre tatal tau, imi pare extrem de rau pt ce s-a intamplat cu el.Sunt sigura ca a fost, este si va fii mereu mandru de tine. :) Tu ramai asa cum esti, o fata buna, copilaroasa si draguta.Lasa regretele la o parte.Lasa la o parte amintirile.Viata merge inainte.Capul sus, totul va fii bine! >:D<
Xe,
RăspundețiȘtergereMersi.
Sper ca nu au uitat... Dar nu se stie...
:*
Ionny,
RăspundețiȘtergereMersi pentru incurajare!
Esti deosebita! :*
Rainbow, multumesc pt compliment.Eu sunt o fire directa, care nu minte niciodata.Asa ca tot ce am scris acolo, a fost adevarat, din suflet! >:D<
RăspundețiȘtergere