Şi n-am ştiut, până nu-l pierdusem. Dar cum se întampla? Doamne, iarta-mă, dar dacă iubeşti, n-ai cum sa-ţi pierzi şansa.
Din pacate, pare se că e posibil. HEI! Traim în realitate, secolul XXI, nu trăim în filme.
Nu întotdeauna, şi nu fiecare poveste are un sfârşit fericit, cu lacrimile care curg de fericire.
Căteodata ne sacrificăm, trăim cu o dragoste pura, care se naşte în noi, se dezvolta.. dar asta nu înseamna că neaparat vom trăi pănă la adânci bătrăneţe cu persoana iubita.
Da, din pacate realiatea nu e ca in filme sau in carti.Am observat ca din ce in ce mai multe povesti ale zilelor noastre nu se termina cu happy end.Poate e superficialitatea cu care unii trateaza acum viata..
RăspundețiȘtergereAm uitat.Vreau sa iti acord si tie permisiune pentru a-mi citi blogul, dar nu sunt sigura care este adresa de e-mail pe care o folosesti.
RăspundețiȘtergereSi tu scrii la fel de bine.
RăspundețiȘtergereSi postul e plin de sentimente si de realitate,ca sa zic asa.Mai ales partea cu "dar asta nu înseamna că neaparat vom trăi pănă la adânci bătrăneţe cu persoana iubita."
Mi-a placut mult.Ah si multumesc de comentariu.
Biscuite.
Imi place sa cred ca tot ce se intampla pana ajungem la "cealalta jumatate" e o lectie, nu iubire pura. Invatam sa iubim.
RăspundețiȘtergereP.S.: Melodia e rupta dintr-o bucata de Rai, o iubesc. :*