Absurd.

L-am visat aseara.

Am viasat că ma duce la altar, eu ma marit şi el ma conduce pănă la altar.

Doamne, căt am plans şi în vis. Probabil pentru că niciodata nu am ţinut la un baiat căt ţin la el.

A devenit, ca şi Xe, o parte din familie. Să zicem că-l iubesc aproape căt o iubesc şi pe sora mea.

Şi dupa, nici nu mai ştiu. Ce fel de iubire îi asta? Niciodata nu am visat că ne sarutăm, sau ceva de genul. (Şi asta am observat azi) Doar aşa, m-am obişnuit cu prezenţa lui. Cu glumele lui.

Sper doar, că va fi aici tot timpul.

Or, maybe?

Someone.

Cateodata ma întreb, cu ce am meritat asta?
Chiar când încerc să uit, am şi mare ajutor.
A venit el. Atăt de draguţ, încăt mă întreb dacă merit cu adevărat asta?
Mi-a rostit tot felul de cuvinte.
Chiar aşa. Tot la ce am visat.
Chestia îi că inca is ranita şi nu prea pot sa fiu raţionala.
Dar încerc. Sper doar că nu o să greşesc, şi că o sa am şi eu o poveste de neuitat.

În timp ce încerc.

Cica, procesul de uitare.
Am intrat pe facebook-ul lui. Am gasit nişte poze cu noi. Mi-a venit să plâng.
Nu am plâns.
Am luat o pastila de gât. Mi-am amintit de el. El mi-a recomandat asta.
Am intrat sa caut nişte poze. L-am gasit.
Am intrat in mesaje. El peste tot.
Am găsit, din greşeala, nişte scrisori. Şi vedere din Polonia.
E peste tot.
Dar totuşi, sper că o sa învăţ să traiesc fără el. Îs în stare.

P., îţi doresc să iubeşti cu adevărat. Cum am iubit şi eu, pentru prima data. Pe tine.
Şi sper că ea va fi "Cea potrivita".
Şi că o sa te uit şi să pot iaraşi să-ţi fiu prietena. Ceea ce n-am putut niciodata să fac.
Îţi mulţumesc pentru iubirea. Şi pentru că m-ai învăţat multe.
Eşti o persoana foarte importanta. Sper că o sa reuşeşti în viaţa.
Zambeşte tot timpul. De asta m-am îndragostit de tine.


(Chiar dacă nu ajuta cu nimic, aş vrea să te strâng în braţe şi sa plang. Asta e ultima dorinţa legata de tine)

2010.

Presupuneam ca nu aveam alta solutie, si de aceea am ajuns la concluzia sa-i spun "adio" persoanei pe care o iubesc.
Dar fara regrete, cine stie de ce trebuia sa fie asa.
Dar, daca o sa ne intoarcem in timp, ajung la concluzia ca anul 2010 este plin de succese.
Daca "trecem peste" ianuarie, februarie si martie, care niciodata n-au fost lunile mele, ajungem pana la sLOVEnia, si "Spring festival", unde ne-am distrat, si unde am realizat ca de fapt un baiat care a fost cu noi e super tare. Chiar si azi comunicam foarte fain si des. (Inainte am fost ca pusi pe foc)

Dupa aceea, am fost la olimpiada nationala (Limba si literatura sarba). Din pacate, anul acesta s-a desfasurat in Timisoara, si cum noi suntem de aici, nu ne-am distrat cine stie ce.
Dar am luat locul intai, asta e important.
Ajungem pana la Sombor, Kikinda si Vrset, unde am fost cu teatrul scolii. A fost fain. Doar acuma realizez cat de tampit e spectacolul :))




 

Si... vara. Karlovti a 2-a oara. De neuitat, ca si prima oara. Numai ca m-am certat cu cineva, dar pana la urma si asta s-a rezolvat.
Placere la maxim :)

Fiindca am fost prima pe tara cand e vorba de limba sarba, printre altele, am castigat excursia in Paris, 7 zile. Cel mai fain lucru care mi s-a intamplat vreodata. L-am castigat singura, si am vazut Parisul, care m-a uimit. M-am indragostit de el. Si l-am cunoscut pe Pavel, cu care ma inteleg foarte bine si azi. (printre alti people)

Dupa am fost in Cluj, Sighisoara si Blaj (de unde provine familia mea), si cand m-am intors, am batut-o la cap pe secretara uniunii si am plecat in Delta dunarii cu olimpici.
Numai fiindca era si el acolo.







Dupa am fost cateva zile in Belgrad, Deva, Divcibare...
Si acum cateva zile m-am intors din Blajul meu.
A fost recapitulare in fuga.
Am cunoscut multi oameni, normal, Pavel este cel mai important, si cel mai inteligent om pe care-l cunosc.
Multumesc lui Dumnezeu, si sper ca si anul 2011 o sa fie la fel, sau si ma mult reusit.

I'm trying not to think about you.

Almost lover

Mergem de la inceput.
Adica, pardon. Merg, singura.
Am vazut ca sunt si alti baieti in lumea asta. Poate unul are nevoie de mine.
Si voi fi alaturi de el.
Asa cum tu nu ai fost, cand am avut eu nevoie de tine.
Cand am vrut sa fac orice lucru pentru tine.
Intr-adevar te-ai schimbat.
Bravo, pentru toate visele pe care mi le-ai rupt.
Bravo, pentru dezamagirile.
Si iti multumesc pentru amintiri. Macar atata am.

Se poate.

Ne-am îndepărtat în ultima vreme, şi am realizat ceva, ce ma face să zămbesc.
Pot şi fără tine.
Chiar dacă acum căteva săptamâni am crezut că nu voi putea respira fără tine. Pot.
Şi ma bucur.
Este un paso adelante.
Un pas în faţă ... în viitor fără tine.

Don't cry!

La revedere.

Nu mai merita nici un efort.
Am încheiat o perioada lunga a vieţi mele. Cred că a fost deajuns.
Am constatat că eu am totuşi, şi multe calităţi.
Uneori ma enervez si cred că sunt prea buna ca sa aştept atata.
L-am adorat, pur şi simplu. Cred ca-l şi iubesc. Dar o sa-mi treaca. Totuşi sunt prea tânăra.
Mai am timp.
Era prea monoton. Vreau să traiesc viaţa asta, din plin.
Nu sa aştept sa-mi pica ceva din cer.
Nu sunt genul.
Şi nu mai suport că nu vrea sa vorbeasca, nu are chef sa-mi spuna ce are de spus. E nehotărăt.
Spune că ma iubeşte. Nu pot sa-l cred.
Am auzit de multe ori povestea asta.
La revedere!