miercuri, 5 ianuarie 2011

Absurd.

L-am visat aseara.
Am viasat că ma duce la altar, eu ma marit şi el ma conduce pănă la altar.
Doamne, căt am plans şi în vis. Probabil pentru că niciodata nu am ţinut la un baiat căt ţin la el.
A devenit, ca şi Xe, o parte din familie. Să zicem că-l iubesc aproape căt o iubesc şi pe sora mea.
Şi dupa, nici nu mai ştiu. Ce fel de iubire îi asta? Niciodata nu am visat că ne sarutăm, sau ceva de genul. (Şi asta am observat azi) Doar aşa, m-am obişnuit cu prezenţa lui. Cu glumele lui.
Sper doar, că va fi aici tot timpul.

Or, maybe?



2 comentarii:

  1. cel mai bine e daca el iti ramane un amic foarte drag iar tu sa uiti ceea ce simteai "in plus" pentru el...
    si Xe este aici sa te ajute >:D< [daca poate]

    RăspundețiȘtergere
  2. ironic..si eu am ajuns ca iubesc pe cine nu trebuia...pe aproape cel mai bun prieten, iar acum nici macar nu ne mai salutam...unde e prietenia care trebuia sa ne lege indiferent de orice?..so...daca esti in aceasi situatie...mergi mai departe...roata oricat de patrata ar fi tot se invarte ;)

    RăspundețiȘtergere